De când se schimbă termenul de sesizare a CEDO, conform Protocolului 15

/0 Comentarii/în /de

Protocolul nr. 15, de modificare a Convenției Europene a Drepturilor Omului (CEDO), intră în vigoare la 1 august 2021 și astfel termenul de sesizare a Curții se scurtează de la 6 la 4 luni, începând cu 1 februarie 2022

Conform informațiilor oficiale, publicate pe site-ul Consiliului Europei, Protocolul nr. 15 de modificare a Convenției Europene a Drepturilor Omului (CEDO) a fost ratificat și de Italia (ultimul stat care mai trebuia să-l ratifice, pentru a intra in vigoare), la data de 21 aprilie 2021, astfel că acest Protocol urmează să intre în vigoare la data de 1 august 2021.

Textul oficial al Protocolului nr. 15 se află pe site-ul Consiliului Europei, aici.

Pentru viitorii reclamanți, cea mai importantă modificare adusă CEDO de către acest Protocol este cea din articolul 4, prin care termenul în care trebuia sesizată Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost redus de la 6 luni la 4 luni.

Se pun două întrebări importante pentru viitorii reclamanți la Curtea Europeană:

  1. De când se aplică termenul de 4 luni?
  2. Care sunt plângerile (cererile) pentru care se aplică termenul de 4 luni?
  1. De când se aplică termenul de 4 luni?

Deși Protocolul nr. 15 va intra în vigoare la 1 august 2021, nu toate prevederile sale vor intra în vigoare la acea dată. Unele prevederi vor intra în vigoare mai târziu. De exemplu, prevederea privind termenul de 4 luni va intra în vigoare după 6 luni de la data intrării în vigoare a Protocolului nr. 15.

Din coroborarea art. 4, 7, 8 par. 3 din Protocolul nr. 15 si art. 35 al. 1 din CEDO, rezultă că termenul de 4 luni se va aplica începând cu data de 1 februarie 2022.

Aceasta deoarece art. 8 par. 3 din Protocol prevede că termenul  de 4 luni, prevăzut în art. 4 din Protocol, se aplică după 6 luni de la intrarea în vigoare a Protocolului. Deoarece Protocolul nr. 15 va intra în vigoare la 1 august 2021, cele 6 luni de la intrarea în vigoare a Protocolului vor expira la data de 1 februarie 2022. Până atunci, rămâne în vigoare termenul actual, de 6 luni.

  1. Care sunt plângerile (cererile) pentru care se aplică termenul de 4 luni?

Din art. 8 par. 3 din Protocolul nr. 15, rezultă că termenul de 4 luni nu se va aplica plângerilor (cererilor) adresate Curții Europene în cauzele în care decizia internă definitivă a fost pronunțată de instanța națională la o dată anterioară celei de la care se aplică termenul de 4 luni. Cu alte cuvinte, dacă, în cauza în care se face plângere (cerere) la Curtea Europeană, decizia internă definitivă a fost pronunțată de instanța națională până la data de 1 februarie 2022, termenul de sesizare a Curții Europene rămâne de 6 luni.

Pentru plângerile (cererile) adresate de reclamanți Curții Europene în cauze în care decizia internă definitivă este pronunțată începând cu data de 1 februarie 2022, termenul de sesizare a Curții Europene va fi de 4 luni, și nu de 6 luni.

TEXTE OFICIALE – EXTRAS

Protocolul nr. 15 de modificare a Convenției Europene a Drepturilor Omului (CEDO)

„Article 4

In  Article  35,  paragraph  1  of  the  Convention,  the  words  „within  a  period  of  six  months”  shall be replaced by the words „within a period of four months”.”

[Traducere în limba română – La articolul 35, paragraful 1 al Convenției, cuvintele „într-o perioadă de șase luni” se înlocuiesc cu cuvintele „în termen de patru luni”]

„Article 7

This Protocol shall enter into force on the first day of the month following the expiration of a  period  of  three  months  after  the  date  on  which  all  High  Contracting  Parties  to  the  Convention  have  expressed  their  consent  to  be  bound  by  the  Protocol,  in  accordance  with  the provisions of Article 6.”

[Traducere în limba română – Prezentul protocol va intra în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de trei luni de la data la care toate Înaltele Părți Contractante la Convenție și-au exprimat consimțământul de a fi obligate prin Protocol, în conformitate cu dispozițiile din articolul 6.]

„Article 8

  1. Article 4  of  this  Protocol  shall  enter  into  force  following  the  expiration  of  a  period  of  six  months after the date of entry into force of this Protocol. Article 4 of this Protocol shall not apply to applications in respect of which the final decision within the meaning of Article 35, paragraph 1 of the Convention was taken prior to the date of entry into force of Article 4 of this Protocol.”

[Traducere în limba română – Articolul 4 din prezentul protocol intră în vigoare după expirarea unei perioade de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului protocol. Articolul 4 din prezentul protocol nu se aplică cererilor pentru care decizia finală în sensul articolului 35 alineatul (1) din convenție a fost luată înainte de data intrării în vigoare a articolului 4 din prezentul Protocol.]

Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)

„ARTICOLUL 35 – Condiţiile de admisibilitate

  1. Curtea nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de recurs interne, aşa cum  se  înţelege  din  principiile  de  drept  internaţional  general  recunoscute,  şi  într-un  termen  de  6  luni [va fi de 4 luni de la 1.02.2022 – n.n.]  începând  cu  data  deciziei interne definitive.”

 Cum se completează formularul CEDO

 Ce trebuie să știm când ne adresăm CEDO

 Descarcă formularul CEDO

Noi competențe CEDO intră în vigoare din august 2018

/0 Comentarii/în , /de

Atenție! Modificare a Convenției Europene a Drepturilor Omului (CEDO)!
De la 1 august 2018 va intra în vigoare Protocolul nr. 16 la CEDO

În cadrul unui proces desfăşurat în faţa instanţelor naţionale, părţile (direct sau prin avocat) vor avea la dispoziţie un nou mijloc procedural pentru asigurarea unei calităţi mai ridicate a actului de justiţie: cererea adresată, după caz, Curţii de apel, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curţii Constituţionale, de a solicita Curţii Europene a Drepturilor Omului formularea unui aviz consultativ asupra unor chestiuni de principiu privind interpretarea sau aplicarea drepturilor şi libertăţilor prevăzute în CEDO şi în protocoalele sale.

 

Ca orice act cu caracter normativ, CEDO a suferit şi va suferi modificări, în funcţie de problemele nou apărute în sistemul de protecţie a drepturilor şi libertăţilor, precum şi în legătură cu necesitatea creşterii eficienţei activităţii Curţii Europene a Drepturilor Omului, inclusiv prin reducerea efectului de supraîncărcare cu dosare a instanței europene.

Actele juridice prin care CEDO suferă modificări şi/sau completări sunt denumite protocoale.

Protocolul nr. 16 a fost adoptat, ca text, de Comitetul Miniştrilor în anul 2013 si a fost semnat de Romania în octombrie 2014. El va intra în vigoare la 1 august 2018, întrucât a fost ratificat de 10 state părţi la CEDO, astfel cum se prevede în art. 8 din respectivul protocol.

Protocolul nr. 16 are ca obiect principal extinderea competenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului de a formula avize consultative.

Scopul acestui protocol este unificarea jurisprudenței statelor părți în chestiunile privind drepturile prevăzute în CEDO și, prin aceasta, reducerea semnificativă a numărului de cereri (cauze) adresate Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Şi în prezent, potrivit art. 47-49 din CEDO, Curtea Europeană a Drepturilor Omului poate să emită, dar numai la cererea şi pentru uzul Comitetului Miniştrilor, avize motivate, cu rol consultativ, asupra problemelor juridice privind interpretarea CEDO şi a protocoalelor sale. Totuşi, aceste avize nu se pot referi la probleme legate de conţinutul sau de întinderea drepturilor şi a libertăţilor definite în art. 2-14 ale CEDO şi în protocoalele sale, nici asupra altor probleme de care Curtea Europeana sau Comitetul Miniştrilor ar putea să ia cunoştinţă ca urmare a introducerii unui recurs prevăzut în CEDO.

Protocolul nr. 16 prevede, în esență, că avizele consultative vor putea fi solicitate Curţii Europene a Drepturilor Omului şi de către instanțele supreme și tribunalele din statele părţi, care vor fi nominalizate de fiecare stat parte, printr-o declaratie, asupra unor chestiuni de principiu privind interpretarea sau aplicarea drepturilor şi libertăţilor prevăzute în Convenţie şi în protocoalele sale.

Cu ocazia semnării protocolului, România a depus și o declarație în care a precizat care sunt instanțele romȃne care vor putea solicita un aviz consultativ Curţii Europene a Drepturilor Omului. Aceste instanțe sunt:
-Curtea Constituțională
-Ȋnalta Curte de Casație și Justiție
-Curțile de apel

Instanţele naţionale pot cere avizul Curţii doar în cadrul unei cauze care se află pe rolul lor, spre soluţionare.

Cum va funcționa în practică noul protocol

Cererea de aviz consultativ este examinată de un colegiu format din 5 judecători ai Marii Camere, care se pronunță asupra admisibilității cererii (apreciază dacă respectiva cerere se referă sau nu la chestiuni de principiu privind interpretarea sau aplicarea drepturilor şi libertăţilor prevăzute în CEDO şi în protocoalele sale). Dacă solicitarea de aviz este considerată admisibilă, Marea Cameră din cadrul Curţii Europene a Drepturilor Omului va emite un aviz consultativ.

Avizul consultativ este motivat, se comunică instantei nationale care l-a solicitat (de exemplu, instanței române), se publică şi nu are caracter obligatoriu. Cu toate că nu are caracter obligatoriu, în practică, acest aviz va avea, totuşi, o forţă juridică deosebit de puternică, având în vedere că este emis de Marea Cameră, “instanţa supremă” din sistemul Curţii Europene a Drepturilor Omului. Ca urmare, orice cerere individuală adresată Curţii Europene a Drepturilor Omului care ar fi motivată contrar soluției/argumentaţiei dintr-un aviz consultativ al Marii Camere, va fi, în mod real, lipsită de (orice) şanse de reuşită.

Deci, în cadrul unui proces desfăşurat în faţa instanţelor naţionale, părţile (direct sau prin avocat) vor avea la dispoziţie un nou mijloc procedural pentru asigurarea unei calităţi mai ridicate a actului de justiţie: cererea adresată, după caz, Curţii de apel, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curţii Constituţionale, de a solicita Curţii Europene a Drepturilor Omului formularea unui aviz consultativ asupra unor chestiuni de principiu privind interpretarea sau aplicarea drepturilor şi libertăţilor prevăzute în CEDO şi în protocoalele sale. Acele chestiuni de principiu pentru care se cere avizul trebuie să se afle în legătură directă cu problemele de drept generate de speţa respectivă.

Desigur, instanţele naţionale nu sunt obligate să dea curs, în mod automat, unei cereri formulate de o parte pentru solicitarea unui aviz consultativ de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ci vor aprecia, de la caz la caz, dacă sunt întrunite sau nu condiţiile necesare pentru sesizarea instanţei europene.

Mai mult ca sigur, Marea Cameră va crea şi dezvolta o jurisprudenţă care va detalia condiţiile ce trebuie îndeplinite de o problemă de drept dintr-o anumită speţă pentru ca solicitarea unui aviz să fie considerată admisibilă de către instanţa europeană. Probabil, și pentru a preveni un val de solicitări de avize consultative, prin care s-ar putea ajunge la o supraaglomerare a Marii Camere.

Ţara noastră fiind printre fruntaşii plângerilor adresate Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-ar putea ca o poziţie fruntaşă să-i revină şi cu privire la numărul cererilor de avize consultative care vor fi formulate. Cu o legislaţie naţională atât de confuză şi de contradictorie, nici n-ar fi de mirare.

Despre implementarea hotărârilor CEDO, ce putem învăța comparând România cu Norvegia

/0 Comentarii/în , /de

Aparent cele două state nu suportă comparație. Totuși, după cum spun partenerii norvegieni din acest proiect, există lucruri de învățat din experiența norvegiană. Așa s-a născut studiul de mai jos, despre implementarea hotărârilor CEDO la noi și la ei, și ce putem învăța din această comparație aparent imposibilă.

Citește Raportul „Despre implementarea hotărârilor CEDO – ce putem învăța comparând România cu Norvegia”

Despre CEDO, cu avocații din Cluj

/2 Comentarii/în /de

cluj CEDO 4APADOR-CH a organizat la Cluj, în ziua de 21 aprilie 2016, un training de o zi pe următoarele teme:

  • principiile generale CEDO,
  • criterii de admisibilitate a cererilor și
  • reforma CEDO.

Evenimentul, care a reunit mulți practicieni juridici din zonă, face parte din proiectul „Cunoaște-ți și revendică-ți drepturile”, derulat de APADOR-CH în parteneriat cu Comitetul Helsinki Norvegian și finanțat prin Fondul ONG în România.

cluj CEDO 5 cluj CEDO 3 cluj CEDO 2

Proiectul își propune să consolideze sistemul de protecție a drepturilor omului în România. Unul dintre mijloacele prin care se dorește atingerea acestui obiectiv este îmbunătățirea nivelului de cunoaștere a sistemului de protecție a drepturilor omului, consacrat prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în rândul practicienilor în drept.

Găsiți aici prezentările cursurilor ținute de avocații APADOR-CH Nicoleta Popescu și Dan Mihai. Iar aici puteți consulta Manualul drepturilor omului pentru practicieni juridici.

Impresii de la participanți:

Am fost foarte impresionată de modul de prezentare al materialului și de calitatea informației transmise. Extrem de eficient și accesibil. Cred că astfel de prezentări ar fi necesare în continuare. Cu această ocazie, îmi exprim disponibilitatea de a susține ca voluntar orice activitate sau acțiune pe care asociația o întreprinde și unde aportul meu ar putea fi util. Vă mulțumesc și vă doresc mult succes în continuare! Cu stimă, avocat Diana Budușan

Manualul drepturilor omului pentru practicieni juridici

Manualul drepturilor omului pentru practicieni juridici

/0 Comentarii/în /de

 

După cursurile organizate în ultimul an, în București și Iași, pentru practicienii juridici, am publicat azi și „Manualul drepturilor omului”, prin care punem astfel la dispoziția breslei juriștilor un intrument util de lucru în practica de zi cu zi.

Manualul poate fi consultat la rubrica Resurse utile, aici.

Curs despre CEDO pentru avocații din Iași

/0 Comentarii/în /de


curs iasi cedo 2APADOR-CH a organizat la Iași, în ziua de 15 aprilie 2016, un training de o zi pe următoarele teme:

  • principiile generale CEDO,
  • criterii de admisibilitate a cererilor și
  • reforma CEDO.

Evenimentul, care a reunit mulți practicieni juridici tineri din zonă, face parte din proiectul „Cunoaște-ți și revendică-ți drepturile”, derulat de APADOR-CH în parteneriat cu Comitetul Helsinki Norvegian și finanțat prin Fondul ONG în România.

curs iasi cedo3

Proiectul își propune să consolideze sistemul de protecție a drepturilor omului în România. Unul dintre mijloacele prin care se dorește atingerea acestui obiectiv este îmbunătățirea nivelului de cunoaștere a sistemului de protecție a drepturilor omului, consacrat prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în rândul practicienilor în drept.

Găsiți aici prezentările cursurilor ținute de avocații APADOR-CH Nicoleta Popescu și Dan Mihai.

Impresii de la participanți:

Vă mulțumim pentru cursul organizat la Iași. Am apreciat profesionalismul și gradul de angajare față de gramatica avocaturii al doamnei avocat Nicoleta Popescu și al domului avocat Dan Mihai. M-aș bucura să mai particip la astfel de evenimente.
Cu deosebită considerație,
av. Gabriela Veronica Cocină

 

Mulțumesc pentru invitația la cursul organizat în data de 15 aprilie 2016 la Iași și, pe această cale, felicit echipa de avocați care au avut amabilitatea de a răspunde tuturor cerințelor privind tema cursului. A fost un curs transparent care mi-a oferit toate informațiile de care am nevoie în cariera mea de avocat cu privire la plângerile CEDO. Cu stimă, avocat Baban Roxana Tudorița

Ce este Avocatul Poporului și ce poate face el pentru tine

/0 Comentarii/în , /de

 

Avem un Avocat al poporului. Ce facem cu el, cum ne poate ajuta? Cât de multă putere are el? Răspunsurile la aceste întrebări – explicate prin două cazuri concrete de care s-a ocupat Avocatul poporului în ultimii ani:

De ce dreptul la un proces echitabil este relativ

/0 Comentarii/în /de

Drepturile și libertăţile prevăzute în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (Convenţia) şi în Protocoalele adiţionale la Convenţie pot fi împărţite în două mari categorii:

  • 1-Drepturi absolute = drepturi/libertăţi de la care nu există excepții și de la care nu se poate deroga niciodată şi în nicio împrejurare (nici în caz de război sau de pericol public ce ameninţă viaţa unei naţiuni)
  • 2—Drepturi relative = drepturi/libertăţi de la care există excepții sau de la care se poate deroga, temporar, în situaţii excepţionale (în caz de război sau sau de pericol public ce ameninţă viaţa unei naţiuni).

Astfel, în articolul 15 paragraful 1 din Convenţie, articol intitulat sugestiv „Derogare în caz de stare de urgenţă”, se prevede că în caz de război sau de alt pericol public ce ameninţă viaţa naţiunii, statele semnatare pot lua măsuri restrictive de drepturi şi libertăţi, măsuri care derogă de la obligaţiile prevăzute de Convenţie. Măsurile derogatorii pot fi luate numai temporar (art. 15 par. 3 din Convenţie).

În articolul 15 paragraful 2 din Convenţie sunt prevăzute expres anumite drepturi/libertăţi de la care nu se poate deroga niciodată, nici în caz de război sau de pericol public major. Printre aceste drepturi de la care nu se poate deroga niciodată şi pentru niciun motiv nu este menţionat şi dreptul la un proces echitabil, prevăzut în articolul 6 din Convenţie.

În consecință, din punct de vedere teoretic, dreptul la un proces echitabil nu poate fi încadrat printre drepturile absolute. Pentru că admite derogări în caz de stare de urgenţă.

Aceasta nu înseamnă, însă, că pe timp de pace sau în lipsa unui pericol public major, dreptul la un proces echitabil poate cunoaşte excepţii/derogări. Cu alte cuvinte, în vremuri „normale” dreptul la un proces echitabil trebuie respectat integral. Dar, în vremuri „excepţionale”, acest drept poate cunoaşte unele limitări (de exemplu, prin simplificarea sau urgentarea unor proceduri judiciare), ţinând cont de situaţia excepţională în care se află statul respectiv.

O situaţie similară există şi în cazul dreptului la libertate şi la siguranţă, prevăzut în articolul 5 din Convenţie. Nici acest drept nu este menţionat în articolul 15 paragraful 2 din Convenţie printre drepturile de la care nu se poate deroga niciodată şi pentru niciun motiv.

Dar, ca și în cazul dreptului la un proces echitabil, pe timp de pace sau în lipsa unui pericol public major, dreptul la libertate şi siguranţă nu poate cunoaşte excepţii/derogări. Restrângerile acestui drept sunt posibile numai în situaţii excepţionale, mai precis în cazul stării de urgenţă la care se referă articolul 15 paragraful 1 din Convenţie.

Exemplul Franței

Un exemplu practic în acest sens îl reprezintă situaţia din Franţa. După atentatele teroriste din 13 noiembrie 2015, soldate cu 130 de morţi şi peste 350 de răniţi, în Franţa a fost adoptată de parlament o lege prin care s-a declarat, temporar, starea de urgenţă şi au fost adoptate măsuri derogatorii de la unele drepturi/libertăţi prevăzute în Convenţie. Măsurile afectează, printre altele, dreptul la viaţa privată (de exemplu, sunt permise percheziţiile administrative, care nu sunt autorizate de către un judecător), dreptul la libertate şi la siguranţă (de exemplu, o specie de arest la domiciliu care poate fi dispus de ministrul de interne, în loc de un judecător).

Desigur, este de nedorit orice restrângere a unui drept prevăzut în Convenţie. Cu toate acestea, trebuie precizat că există şi este prevăzută expres chiar în corpul Convenţiei, în art. 15, posibilitatea ca, în situaţii excepţionale („în caz de stare de urgenţă”), unele drepturi să poată fi restrânse. Din păcate, terorismul poate genera astfel de situaţii. Faptul că, temporar, a luat unele măsuri care derogă de la Convenţie, dar care sunt conforme cu art. 15 din Convenţie, nu face din Franţa un stat mai puţin democratic decât era şi este.

Cum pot fi atacate/contestate deciziile de pensie

/0 Comentarii/în , /de

 

 

Deciziile de pensie pot fi atacate în 2 paşi, obligatorii atât ca succesiune, cât şi ca termene:

 

  1. O contestaţie administrativă, care trebuie formulată în termen de 30 de zile de la primirea deciziei de pensie. Ea se adresează, de regulă, la Comisia Centrală de Contestaţii. Dar, dacă emitentul deciziei de pensionare face parte din sistemul de ordine publică/siguranţa naţională, contestaţia se adresează la comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii.

Deciziile de pensie necontestate administrativ în termenul de 30 de zile de la primire sunt definitive.

Aceasta înseamnă că, dacă nu se formulează contestaţie administrativă sau ea este formulată cu depăşirea termenului de 30 de zile, ulterioara atacare a deciziei de pensie în instanţă va fi respinsă, ca prematură, chiar de la începutul procesului (care nu va mai continua pentru a se stabili “cine are dreptate” pe fondul cauzei).

Deci, este obligatoriu ca, mai înainte de sesizarea instanţei de judecată, să se formuleze, în termenul legal, contestaţia administrativă.

Contestaţia trebuie soluţionată, printr-o hotărâre a comisiei de contestaţii respective, în maximum de 45 de zile de la data înregistrării acesteia. Hotărârea se comunică persoanei care a făcut contestaţia în termen de 5 zile de la adoptare.

 

  1. O acţiune la instanţa de judecată (tribunal) împotriva hotărârii adoptate de comisia de contestaţii, acţiune care trebuie formulată în termen de 30 de zile de la data primirii acestei hotărâri.

Dacă acţiunea la instanţă de judecată nu este formulată în termenul legal, ea va fi respinsă, ca tardiv introdusă, chiar de la începutul procesului (care nu va mai continua pentru a se stabili “cine are dreptate” pe fondul cauzei).

Cererile în faţa oricăror organe sau instanţe, precum şi toate actele procedurale în legătură cu litigiile, având ca obiect drepturi sau obligaţii de asigurări sociale (pensii, tratament balnear, bilete de odihnă, ajutor de deces), sunt scutite de taxă de timbru.

 

*

 

Procedura descrisă mai sus privind atacarea/contestarea deciziilor de pensie este prevăzută în art. 149-153, 157 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. A fost avută în vedere varianta Legii nr. 263/2010 actualizată în funcţie de modificările şi completările intervenite până la data de 4 ianuarie 2016.

Cum puteți beneficia de ajutorul public judiciar în cursul procesului civil

/1 Comentariu/în , /de

 

În practică există situații, nu puţine, în care o persoană ajunge să fie implicată într-un proces civil cu un grad mai ridicat de complexitate/dificultate, situaţie în care devine necesară angajarea unui avocat, care să asigure asistenţa juridică/reprezentarea în respectiva cauză

În cazul în care persoana respectivă nu dispune de resursele financiare necesare pentru angajarea unui avocat, iar dosarul civil se află pe rolul unei instanţe, ea poate solicita acelei instanţe acordarea ajutorului public judiciar, ajutor care poate consta şi în apărarea şi asistenţa gratuită printr-un avocat desemnat de barou.

 

În acest sens, art. 90 din Codul de procedură civilă prevede:

 

“(1) Cel care nu este în stare să facă faţă cheltuielilor pe care le presupune declanşarea şi susţinerea unui proces civil, fără a primejdui propria sa întreţinere sau a familiei sale, poate beneficia de asistenţă judiciară, în condiţiile legii speciale privind ajutorul public judiciar.

  (2) Asistenţa judiciară cuprinde:

  1. a) acordarea de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare prevăzute de lege;
  2. b) apărarea şi asistenţa gratuită printr-un avocat desemnat de barou;
  3. c) orice alte modalităţi prevăzute de lege.

   (3) Asistenţa judiciară poate fi acordată oricând în cursul procesului, în tot sau numai în parte.

   (4) Persoanele juridice pot beneficia de facilităţi sub formă de reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acţiuni şi cereri introduse la instanţele judecătoreşti, în condiţiile legii speciale.”

 

 

Prevederile art. 90 din Codul de procedură civilă se completează cu dispozițiile Ordonanţei de urgenţă nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Potrivit art. 3, 6-9, 14 din OUG nr. 51/2008, ajutorul public judiciar se poate acorda pentru orice cauză de natură civilă (inclusiv cauze comerciale, administrative, de muncă şi asigurări sociale), separat sau cumulat, în următoarele 4 forme, fără ca in cazul primelor 3 forme să poată depăşi, în cursul unei perioade de un an, suma maximă echivalentă cu 10 salarii minime brute pe ţară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare[1]:

1) plata onorariului pentru asigurarea reprezentării, asistenţei juridice şi, după caz, a apărării, printr-un avocat numit sau ales, pentru realizarea sau ocrotirea unui drept ori interes legitim în justiţie sau pentru prevenirea unui litigiu (actvitate denumită generic “asistenţă prin avocat”);

2) plata expertului, traducătorului sau interpretului folosit în cursul procesului, cu încuviinţarea instanţei sau a autorităţii cu atribuţii jurisdicţionale, dacă această plată incumbă, potrivit legii, celui ce solicită ajutorul public judiciar;

3) plata onorariului executorului judecătoresc;

4) scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită.

 

Beneficiază de ajutor public judiciar persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 300 lei. În acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avansează în întregime (100%) de către stat.

Dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 600 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avansează de către stat în proporţie de 50%.

La stabilirea venitului se iau în calcul orice venituri periodice, precum salarii, indemnizaţii, onorarii, rente, chirii, profit din activităţi comerciale sau dintr-o activitate independentă şi altele asemenea, precum şi sumele datorate în mod periodic, cum ar fi chiriile şi obligaţiile de întreţinere.

Ajutorul public judiciar se poate acorda şi în alte situaţii decât venituri sub 300/600 lei/membru de familie, dar în mod proporţional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiţie.

Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar este scutită de taxă de timbru.

Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar se formulează în scris şi va cuprinde menţiuni privind obiectul şi natura procesului pentru care se solicită ajutorul public judiciar, identitatea, codul numeric personal, domiciliul şi starea materială a solicitantului şi a familiei sale, ataşându-se înscrisuri doveditoare ale veniturilor acestuia şi ale familiei sale, precum şi dovezi cu privire la obligaţiile de întreţinere sau de plată. Cererea va fi însoţită şi de o declaraţie pe propria răspundere a solicitantului în sensul de a preciza dacă în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public judiciar, în ce formă, pentru ce cauză, precum şi cuantumul acestui ajutor.

 

Dacă ajutorul public judiciar este solicitat într-un proces în curs, cererea sau, după caz, cererile de acordare a ajutorului public judiciar se soluţionează, dacă legea nu prevede altfel, de completul învestit cu soluţionarea cererii principale.

 

Potrivit art 72 din Legea nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat, dacă, pentru procesul în curs, instanța aprobă cererea de ajutor public judiciar sub forma asistenţei prin avocat,  cererea împreună cu încheierea de încuviinţare se trimit de îndată decanului baroului din circumscripţia acelei instanţe. Decanul baroului sau avocatul căruia decanul i-a delegat această atribuţie va desemna, în termen de 3 zile, un avocat înscris în Registrul de asistenţă judiciară, căruia îi transmite, odată cu înştiinţarea desemnării, încheierea de încuviinţare. Decanul baroului are obligaţia de a comunica şi beneficiarului ajutorului public judiciar numele avocatului desemnat. Beneficiarul ajutorului public judiciar poate solicita el însuşi desemnarea unui anumit avocat, dar numai cu consimţământul acestuia.

 

Cum se obține ajutorul public extrajudiciar

 

Este de menționat că “asistenţa prin avocat” poate fi şi extrajudiciară şi constă în acordarea de consultaţii, formularea de cereri, petiţii, sesizări, iniţierea altor asemenea demersuri legale, precum şi în reprezentarea în faţa unor autorităţi sau instituţii publice, altele decât cele judiciare sau cu atribuţii jurisdicţionale, în vederea realizării unor drepturi sau interese legitime (art. 35 din OUG nr. 51/2008).

Pentru acordarea asistentei extrajudiciare, cererea se adreseaza baroului, care, în termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării, va trebui să o soluționeze, prin admitere sau respingere, după caz. Modelul de cerere este stabilit de Departamentul de coordonare a asistenţei judiciare din cadrul UNBR și cuprinde menţiuni privind obiectul şi natura solicitării de asistenţă, identitatea, codul numeric personal, domiciliul şi starea materială ale solicitantului şi ale familiei sale. La cerere se vor ataşa înscrisuri doveditoare ale veniturilor solicitantului şi ale familiei sale, precum şi dovezi cu privire la obligaţiile de întreţinere sau de plată. Cererea va fi însoţită şi de o declaraţie pe propria răspundere a solicitantului, în sensul de a preciza dacă în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public judiciar, în ce formă, pentru ce cauză, precum şi cuantumul acestui ajutor (art. 74 din Legea nr. 51/1995).

 

Dovada stării materiale a solicitantului de asistență extrajudiciară se face, în principal, cu următoarele documente:

  1. a) adeverinţă eliberată de autorităţile competente sau de către angajator, după caz, din care să rezulte veniturile profesionale ale solicitantului şi ale celorlalţi membri ai familiei supuse, potrivit legii, impozitului pe venit, realizate în perioada prevăzută de legislaţia privind ajutorul public judiciar, sau sumele încasate cu titlu de pensie, indemnizaţie de şomaj sau asigurări sociale şi altele asemenea, încasate pe aceeaşi perioadă;
  2. b) livretul de familie şi, după caz, certificatele de naştere ale copiilor;
  3. c) certificatul de persoană cu handicap al solicitantului sau al copilului, după caz;
  4. d) declaraţie pe propria răspundere din care să reiasă că solicitantul şi ceilalţi membri ai familiei nu beneficiază de alte venituri suplimentare;
  5. e) declaraţie pe propria răspundere privind situaţia patrimonială a solicitantului şi a familiei sale;
  6. f) declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că solicitantul şi/sau celălalt părinte natural ori adoptiv sau, după caz, o altă persoană căreia i s-a încredinţat copilul în vederea adopţiei ori care are copilul în plasament sau în plasament în regim de urgenţă ori a fost numită tutore se ocupă de creşterea şi îngrijirea copilului şi că acesta nu este încredinţat sau dat în plasament niciunui organism privat autorizat ori serviciu public autorizat sau unei persoane juridice;
  7. g) dovada eliberată de autorităţile competente privind situaţia bunurilor impozabile ale solicitantului sau, după caz, ale celorlalţi membri ai familiei;
  8. h) alte acte necesare stabilirii dreptului la acordarea de asistenţă judiciară, potrivit legii (art. 74 din Legea nr. 51/1995).

[1] Conform art. 2 din HG nr. 1091/2014, începând cu data de 1 iulie 2015, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată se stabileşte la 1.050 lei lunar. Conform art. 1 din HG nr. 1017/2015, începând cu data de 1 mai 2016, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată se stabileşte la 1.250 lei lunar.